Despre Comuna Comișani

Amplasare, incadrare in teritoriul administrativ

INCADRARE GEOGRAFICA :

Comuna Comisani este situata in zona central-sudica a Romaniei, in partea centrala a judetului Dambovita, la o distanta de 13 km de municipiul Targoviste, resedinta de judet, 44 km fata de municipiul Ploiesti si 75 km fata de municipiul Bucuresti.
Din punct de vedere al incadrarii geografice teritoriul administrativ al comunei Niculesti se situeaza intre urmatoarele coordonate geografice:
– 44⁰49’48.76’’ — 44⁰54’26.46’’ latitudine nordica si
– 25⁰31’30.81’’ — 25⁰37’40.34’’ longitudine estica.
In cadrul teritoriului administrativ al comunei Comisani sunt cuprinse satele Lazuri si Comisani, resedinta comunei, ambele situate pe malul drept al raului Ialomita.

SUPRAFATA TERITORIULUI ADMINISTRATIV AL COMUNEI : 3464 ha.

VECINATATI :
– NORD : Comunele Ulmi si Gura Ocnitei;
– EST : Comuna Bucsani;
– SUD : Comuna Nucet ;
– VEST : Comunele Vacaresti si Ulmi.

POPULATIE, LOCALITATI COMPONENTE :
Comuna COMISANI, cu o populatie de 5400 locuitori (recensamant 2011), este constituita din doua sate: LAZURI SI COMISANI, ambele situate pe malul drept al raului Ialomita.
Satul COMISANI este localitate rangul IV (sat resedinta de comuna), iar satul Lazuri este localitate de rangul V (cu statut de sat component), conform ierarhizarii localitatilor rurale pe ranguri (Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national – Sectiunea a IV-a Reteaua de localitati).

TIPOLOGIA ASEZARILOR
Văile râurilor au, în raport cu celelalte două arii de convergenţă umană – ţinuturile de contact şi interfluviile -, prioritatea în comasarea şi concentrarea aglomerărilor rurale, fapt pus în evidenţă chiar şi de o sumară analiză a hărţii, pentru motivul întemeiat din punct de vedere geografic că valea este o pluralitate de paralelisme ale potenţialului de habitat. Cele două râuri mari care străbat zona, Dâmboviţa şi Ialomiţa, precum şi afluenţii acestora (Ilfovul, Şuţa, Colentiona, Ursoaia, Baranga, Crevedia, Pâscovul etc.) au creat în lungul lor spaţii geografice cu potenţial cvasiidentic de habitat: facilităţi în practicarea agriculturii pe terase şi lunci, pe baza accesului la pânzele freatice, captate uşor cu mijloace simple de săpare a puţurilor, folosirea deopotrivă a râurilor ca surse de hrană şi căi de comunicaţie, în folosirea drumurilor ce însoţeau cursurile de apă etc.

Aceste atribute comune ale cadrului natural, oferite de văi, demonstrează de ce, cu toate diferenţierile de ecologie naturală a marilor diviziuni geografice, de care satul a ţinut în mod obiectiv seama în procesul umanizării lor şi al organizării teritoriale a spaţiului construit, a îmbrăcat, în unele aspecte, forme identice raportate la amenajarea teritoriului pentru instalarea vetrei (de exemplu, satul de luncă are trăsături comune cu satul de terasă).

Satul de vale manifestă o tendinţă de aliniere în părţile de la contactul luncilor cu terasele sau cu interfluviile. Satul de luncă – întruneşte condiţii optime de organizare a vetrei pe formele pozitive de relief – grădişti şi grinduri -, ceea ce nu le scuteşte de fenomenul de inundaţie, la contactul luncii cu terasele sau interfluviile, unde se bucură de mai multă stabilitate teritorială, deşi torenţii din pantă transportă în vetrele lor, câteodată, mari cantităţi de aluviuni.
Grădinăritul în câmp deschis, pentru care lunca se pretează în mod deosebit, ca şi folosirea deopotrivă a resurselor din afara acesteia, creează o bază tehnico-materială stabilă, reflectată în vetre caracterizate prin aglomerări mai mari, mai bine structurate sub raportul texturii şi al spaţiului construit.

CAI DE COMUNICATIE RUTIERA
Circulatia rutiera pe teritoriul administrativ al comunei COMISANI si in afara acestuia, se asigura prin intermediul urmatoarelor cai de comunicatie si transport clasate :
DJ 711 : Targoviste (DN 71) – Baleni Romani – Dobra – Bilciuresti – Cojasca – Bujoreanca (DN 1A);
asigura accesul in comuna Comisani dinspre municipiul Târgoviste, respectiv municipiul Bucuresti (se desprinde din DN 1A pe teritoriul localitatii Bujoreanca);
DC 50 : Vacaresti (DJ 721) – Lazuri (DJ 711);
DC 51 : Comisani (DJ 711) – Habeni (DJ 711B).

RELIEFUL

Comuna Comisani este situata in unitatea majora de relief Campia Romana, respectiv in subdiviziunile Campia piemontana a Targovistei si Campia Cricovului (Pintenul Magurii).
Campia Romana ocupa partea sudica a tarii, fiind cea mai intinsa unitate de campie a Romaniei cu o evolutie strans legata de Dunare care o limiteaza in vest, sud si est.

Campia Romana s-a format prin sedimentarea intense a Marii Sarmatice si retragerea treptata a acesteia dinspre nord spre suds i dinspre vest spre est. Drept urmare a rezultat o dubla inclinare a campiei de la nord (250 – 300 m, in Campia Pitestilor) spre sud (5 – 50 m) si de la vest (50 – 80 m) catre est (5 – 10 m, in Campia Siretului Inferior).
Dupa modul de formare, campiile sunt: oiemontane, formate in proximitatea zonelor deluroase, tabulare, cu dispunere orizontala a stratelor si de subzistenta, prin coborarea lenta a suprafetei topografice. In cadrul Campiei Romane se intalnesc toate cele 3 tipuri de campii.

Campia piemontana a Targovistei, dupa cum ne sugereaza si numele, reprezinta o treapta inalta a Campiei Romane, fiind situate la contactul dintre aceasta, zona subcarpatica si Piemontul Getic. Aceasta se desfasoara in interfluviul Dambovita – Ialomita, fiind limitata la nord de Subcarpatii Ialomitei, la est de Pintenul Magurii, la sud de Campia de divagare Titu, iar la vest de Piemontul Candesti si Campia Picior de Munte. Ca forma de relief este destul de tanara, caracterizandu-se printr-o fragmentare redusa si o panta interfluviala nesemnificativa de aproximativ 0.4%. Din punct de vedere al maximului altimetric, aceasta unitate de relief se inscribe intre 350 m in partea de nord-vest (comuna Sotanga) si 150 m in sud-est (comuna Bilciuresti).

Campia Targovistei s-a format la debusarea raurilor Dambovita si Ialomita din zona Subcarpatilor de Curbura unde, datorita nivelului de baza local si a rupturii de panta, a avut loc o depunere brusca a aluviunilor cu elemente mari, sub forma unor campii de imprastiere (sua conuri – delta) cu aspect piemontan.
Campia Piemontana a Targovistei este reprezentata printr-un complex de terase largi cu latimi variabile si relieful aproximativ plan, interrupt de mici zone depresionare create de eroziunea retelei hidrografice sau denivelari corespunzatoare trecerii intre nivelele de terasa.

Cea mai mare altitudine de pe aceasta unitate de relief este de 247.5 m, la limita de nord-vest a comunei, iar cea mai joasa este de circa 205 m in extremitatea estica, pe raul Ialomita.

Geomorphologic, Campia Targovistei se dezvolta pe 2 (doua) nivele de terasa si anume:
• Terasa joasa de pe partea dreapta a raului Ialomita, care lipseste pe teritoriul comunei Comisani;
• Terasa inferioara comuna din interfluviul Dambovita – Ialomita, pe care se situeaza vetrele satelor Lazuri si Comisani, cu relief plan si stabil.
Campia Cricovului este situate pe partea stanga a raului Ialomita si este formata dintr-o zona colinara reprezentata de Pintenul Magurii si terasele inferioara si joasa ale raului Ialomita, fiind intens fragmentata si atacata de eroziune torentiala si procese gravitationale.

Teritoriul administrative al comunei Comisani inglobeaza doar o mica parte din Campia Cricovului, respective terasa joasa de pe partea stanga a raului Ialomita. Aceasta prezinta un relief neted, cu o panta medie de la nord vest catre sud est de 0.3%.
In cadrul acestei terase apar denivelari, datoriate unor brate vechi ale raului Ialomita si a afluentilor acestuia. Altitudinile intre care se dezvolta aceasta in cadrul teritoriului administrative sunt cuprinse intre 205 si 227.5 m.

HIDROGRAFIA

Comuna Comisani se situeaza in bazinul hidrografic al raului Ialomita.
Raul Ialomita izvoraste din muntii Bucegi de sub Vf. Omu si strabate pe parcursul celor peste 400 km lungime toate formele principale de relief: munti, dealuri si campie.

In regiunea de munte, cursul raului Ialomita este orientat nord-sud, apele sale curgand printr-o vale de tip glacial cu profil in forma de V si chei sapae adanc in stanca (Cheile Tatarului, Zanoagei si Orzei).
Pe masura ce coboara in zona subcarpatica, albia raului se largeste, iar dupa intrarea in zona de campie, in apropiere de Targovistei, apele se scurg uneori prin mai multe brate.

Raul Ialomita traverseaza teritoriul comunei Comsani prin extremitatea sa nord-estica, avand un traseu orientat nord-vest – sud-est. Primeste ca afluenti pe partea stanga paraul Izvoru sip e partea dreapta paraul Slanic.

Paraul Izvoru izvoraste din partea de nord-vest a satului Lazuri avand initial un character temporar si o directive generala de la vest la est cu o schimbare scurta pe directia nord – sud. Curgerea devine permanenta abia la iesirea din sat, unde cursul paraului revine la directia vest – est pana in extremitatea Nordica a satului Comisani de unde coteste spre sud-est pana la punctual de varsare in raul Ialomita.

CARACTERIZARE GEOLOGICA SI TECTONICA

Teritoriul comunei Comisani este situat la limta dintre Depresiunea Getica si Panza subcarpatica in nord, respectiv in sectorul Valah al Platformei Moesice la limita cu flancul extern al Avantfosei Carpatice in sud.

Panza subcarpatica sau zona cutelor diapire se caracterizeaza in adancime prin formatiuni miopliocene cutate, acoperite cu depozite cuaternare care in zona Campiei piemontane a Targovistei au fost investigate pana la adancimi de 100 m.

Cuaternarul este reprezentata in zona prin pleistocen inferior, pleistocen mediu, pleistocen superior si holocen.
Pleistocenul inferior a fost interceptat de forajul de la Bratesti la adancimea de 66.50 m si este constituit din nisip fin mediu si mare cu rar pietris si pietris cu bolovanis si nisip cimentat cu grosimea de 4.00 m, respectiv 11.00 m, separate de un strat de argila nisipoasa cenusie. Aceste depozite apartin ”Stratelor de Candesti” si prezinta o dezvoltare continua pe tot teritoriul cuprins intre valea Teleajenului si valea Argesului, insa afloreaza doar in partea de nord-est a orasului Targoviste si in zona Pintenului Magurii.

Pleistocenul mediu – superior se dispune peste ”Stratele de Candesti”, pe platoul ce formeaza Pintenul Magurii. Este constituit dintr-un complex lutitic – siltitic cafeniu si cafeniu galbui.
A fost de asemenea interceptat in forajul de la Bratesti pe intervalul 24.00 – 66.00 m si este reprezentat printr-un complex argilos cu intercalatii subtiri de nisipuri fine prafoase.

Pleistocenul superior are o mare dezvoltare in suprafata in cadrul Campiei inalte a Targovistei, iar in zona cercetata se extinde in adancime pana la cca. 25.00 – 33.00 m. Este reprezentat de aluviunile terasei inferioare fiind constituit din strate de pietrisuri cuip acoperite de depozite loessoide. In zona representative sunt ”Pietrisurile de Colentina” constituite dintr-un complex gros de maxim 20 m de pietrisuri cu nisipuri saturate de apa.

Holocenul superior contine cele mai recente depozite ale Cuaternarului sedimentate in lungul vaii Ialomita. Acestea sunt reprezentate prin aluviuni grosiere – pietrisuri si bolovanisuri cu nisip, acoperite in suprafata de depozite prafoase – argiloase – nisipoase de tip loessoid, galbui roscate, cu grosimi de cca. 1.00 – 6.00 m.
Din punct de vedere genetic, studiile efectuate de catre G. Valsan si E. Liteanu au pus in evidenta conditionarea reliefului acestei regiuni de catre coexistenta influentei miscarilor de ridicare din coline cu cea a proceselor de subsidenta din campie, miscari manifestate de la finele Pliocenului si pana in prezent.

Din studiul structurii si faciesul orizonturilor litologice cuaternare, se pare ca genetica reliefului a avut loc in doua etape:
-prima etapa in Pleistocenul superior, cand, o data cu incetinirea proceselor de subzistenta, are loc extensiunea depozitelor deluvial – proluviale din campia subcolinara catre zonele depresionare din restul campiei, unde s-au acumulat depozite loessoide groase;
-a doua etapa, probabil in Holocen, cand are loc o reluare a proceselor de subsidenta mai intense, ce afecteaza in mod deosebit zona Titu, dovada fiind si inecarea teraselor Argesului sub depozite aluvionare mai tinere. Procesele de subsidenta din regiunea Titu, considerate de Gh. Murgoci, ca cele mai vechi din zona, au dus la schimbarea directiei cursului Argesului de la NS spre SE.
Tectonic, cea mai mare parte teritoriul comunei apartine avantfosei Carpatilor Orientali, in apropierea faliei Pericarpatice.

Aceasta zona se caracterizeaza prin cute largi ce au afectat si depozitele pleistocenului inferior si mediu.
Elementele structural din regiune sunt reprezentate printr-o serie de cute anticlinale si sinclinale si anume:
• Anticlinalul Bratesti;
• Sinclinalul Comisani;
• Anticlinalul Baleni.

CARACTERISTICI HIDROGEOLOGICE

Din punct de vedere hidrogeologic, au fost evidentiate urmatoarele sisteme acvifere:
Sistemul acvifer freatic, cantonat in stratele poros permeabile ale Pleistocenului superior si Holocenului superior si a fost identificat la adancimi de 2 – 3.00 m, in zonele adiacente cursurilor de apa si la adancimi de peste 10.00 m in restul teritoriului.
Complexul acvifer sub presiune, cantonat in depozitele Pleistocenului superior a fost identificat in stratele poros permeabile situate sub adancimea de 10.00 m. Nivelul piezometric se situeaza la adancimi de 2.50 – 5.00 m.

CONDITII CLIMATICE

Pe teritoriul comunei Comisani clima este temperat – continental, caracterizeaza de variatii mari de temperatura intre vare si iarna determinate de dominarea maselor de aer din estul continentului, mase ce aduc gerurile din timpul iernii si caldurile toride din timpul verii. Se inregistreaza de asemenea influente vestice dinspre Oceanul Atlantic si sudice dinspre Marea Mediterana.
Temperatura medie multianuala este de 10,50C. Temperatura maxima absoluta este de 41,10C, si temperatura minima absoluta de -300C.
Cantitatea anuala de precipitatii este de 580 mm/m2, cu cele mai mici cantitati in luna februarie de 31,5 mm/m2. Maximul de precipitatii se inregistreaza in lunile mai si iunie cu o medie de 101 mm. Numarul anula al zilelor cu cer acoperit este de 120.

Regimul eolian este caracterizat prin dominant ca frecventa si intensitate a vanturilor din sectorul estic si nord-estic (crivatul), cu frecventa cea mai mare in timpul iernii, urmate de vanturile din sectorul vestic (austral). Cele mai mari valori medii lunare ale vitezei vantului se inregistreaza in lunile februarie, martie si aprilie fiind de 2,1 – 3 m/s. Vara se inregistreaza cele mai mici valori medii lunare ale vitezei vantului, de 1,5 – 1,6 m/s.
Conform Cod de proiectare — Evaluarea actiunii vantului asupra constructiilor Indicativ CR-1-1-4/2012, valoarea de referinta a presiunii dinamice a vantului este qb = 0.5 kPa avand IMR = 50 ani. Conform tabel 2.1. pentru categoria de teren III, lungimea de rugozitate este z0 = 0.05 – 0.3 si zmin = 2.00 – 5.00 m pentru zona de intravilan.
Primul inghet se produce in aceasta zona dupa 21 octombrie, iar ultimul intre 11 aprilie si 1 mai.
Adancimea maxima de inghet este h = 0.80 — 0.90 m, conform STAS 6054/87.
Precipitatiile sub forma de ninsoare acopera solul timp de peste 50 de zile, iar grosimea stratului de zapada, uneori viscolit, depaseste 40 cm.
Conform Cod de proiectare — Evaluarea actiunii zapezii asupra constructiilor, indicativ CR-1-1-3/2012, rezulta o valoare caracteristica a incarcarii din zapada pe sol sk = 2.0 kN/m2.

RESURSE NATURALE

Sunt reprezentate prin nisipuri si pietrisuri, raspandite pe lunca si terasele raului Ialomita.
Prin interactiunea factorilor pedoclimatici specifici zonei, pe teritoriul comunei s-au format soluri ca: solul brun roscat, solul brun argilo-iluvial, solul brun roscat luvic, solul brun luvic, luvisolul albic, solul pseudogleic.
Orizontul acvifer freatic se situeaza la cotele 5,0 – 10,0 m sub cota terenului natural in zona de campie, iar stratele de medie si mare adancime se afla la 50-150 m.

Apele subterane, impreuna cu cele de suprafata, constituie o reala resursa materiala, raspandirea lor in teritoriu avand un rol hotarator pentru dezvoltarea unor regiuni. Apele subterane, prin apele freatice, contribuie in mod evident la alimentarea raurilor prin izvoare.

Resursele solului sunt constituite din urmatoarele categorii :
Resursa agricola – reprezentata de terenurile agricole a caror categorie de folosinta (predominant arabil, pasuni, mai putin livezi) este legata de calitatea si bonitatea solurilor.
Terenul arabil al comunei ocupa o suprafata mare – 4542 ha, si de calitate buna. Zona nu are studii de bonitate efectuate, dar productivitatea terenurilor agricole este mare.
Resursa forestiera – reprezentata de terenurile cu vegetatie forestiera caracteristice zonei de campie. Padurile reprezinta cca 19,09 % din teritoriul administrativ al comunei.

SOLURILE

Prin interactiunea factorilor pedoclimatici specifici zonei, pe teritoriul comunei s-au format soluri ca: cernoziom argiloiluvial, sol brun roscat, sol brun argiloiluvial si sol gelic.
Superior este solul cernoziom argiloiluvial iar mai slab este solul gleic – inferior si sub aspectul proprietatilor chimice si de fertilitate.
Solul brun roscat tipic are o textura diferentiata pe profil, cu un procent mai mare de argila.Structura este grauntoasa medie si mare in orizontul superior si prismatica foarte mare bine dezvoltata in Bt. Solul brun roscat prezinta proprietati fizice, chimice si de troficitate mai putin favorabile decat cernoziomurile, dar dau totusi rezultate bune in cultura plantelor.

Solul brun argilo – iluvial se caracterizeaza prin prezenta unui orizont Bt gros de peste 100 cm cu nuanta galbuie, cu textura fina sau mijlocie dar cu un continut mai mare de argila migrata de sus, de unde ii vine denumirea. Structura este grauntoasa, bine dezvoltata in orizontul superior si columnoid prismatica in Bt. Proprietatile fizice, fizicomecanice, hidrofizice si de aeratie sunt in general favorabile, dand rezultate foarte bune in cultura plantelor de camp, a pomilor si vitei de vie.

Solul brun roscat luvic are o textura diferentiata pe profil, de obicei mijlocie, structura in orizontul superior este grauntoasa, mai slab dezvoltata decat la solul brun roscat.
Solul brun luvic se caracterizeaza prin faptul ca este sarac in argila, are textura diferentiata pe profil, mijlocie la suprafata, structura este grauntoasa la suprafata. Fata de solul brun argilo-iluvial proprietatile fizice, fizico-mecanice, chimice si de aeratie sunt mai putin favorabile. Are un regim aerohidric defectuos, inferior pentru toate folosintele.

Luvisolul albic se caracterizeaza printr-un orizont de aluviere intensa, saracit in argila si materie organica. Este de culoare deschisa albicios, textura este diferentiata pe profil, structura este grauntoasa la suprafata. Datorita diferentierii texturale si structurii mai slabe are proprietati fizice, fizico-mecanice, hidrofizice si de aeratie mai putin favorabile decat solul brun luvic.
Solul pseudogleic are o textura fina sau mijlocie fina, nediferentiata pe profil, structura este grauntoasa, slab dezvoltata la suprafata si columnoid prismatica. Are proprietati fizice, fizico-mecanice dintre cele mai putin favorabile, are fertilitate foarte redusa.

Clase de calitate ale solurilor – bonitatea solurilor
Calitatea solului este determinata de factori naturali cum sunt relieful, clima, vegetatia, timpul, dar si de factori antropici. Astfel, practicile agricole neadaptate la conditiile de mediu, tratamentele si fertilizarile facute fara fundamentare agro-pedologica, agrotehnica, deversarile de substante chimice periculoase, depozitarile de deseuri de toate categoriile, reprezinta factori antropici care modifica sensibil si rapid calitatea solurilor.
Schimbarile in utilizarea solurilor, precum si exploatarea unor resurse naturale intr-un ritm mai rapid decat cel in care se pot regenera, au condus la modificari ale suprafetei categoriilor de terenuri din cadrul fondului funciar.
Principala cauza a scaderii suprafetei agricole este utilizarea unor terenuri pentru noi constructii si curti, ca urmare a tendintei populatiei urbane, de a construi resedinte de odihna in mediul rural. In general, se constata o crestere a terenurilor neprelucrate, concomitent cu o scadere accentuata a suprafetelor acoperite cu livezi si vii, din cauza costurilor mari necesare pomiculturii si viticulturii.

Calitatea terenurilor agricole cuprinde atat fertilitatea solului, cat si modul de manifestare al celorlalti factori de mediu fata de plante. Din acest punct de vedere, terenurile agricole se grupeaza in cinci clase de calitate, diferentiate dupa nota medie de bonitare (clasa I 81-100 puncte; clasa a V-a 1-20 puncte), dupa cum urmeaza:
• Clasa I (foarte buna) – terenuri fara limitari in cazul utilizarii ca arabil
• Clasa II (buna) – terenuri cu limitari in cazul utilizarii ca arabil
• Clasa III (mijlocie) – terenuri fara limitari moderate in cazul utilizarii ca arabil
• Clasa IV (slaba) – terenuri fara limitari severe in cazul utilizarii ca arabil
• Clasa V (foarte slaba) – terenuri fara limitari extrem de severe nepretabile la arabil, vii, livezi.

Clasele de calitate ale terenurilor stabilesc pretabilitatea acestora pentru folosinte agricole. Numarul de puncte de bonitare se obtine printr-o operatiune complexa de cunoastere aprofundata a unui teren, exprimand favorabilitatea acestuia pentru cerintele de viata a unor plante de cultura, in conditii climatice normale.

In cazul comunei Comișani, cat si a zonelor colinare adiacente nu au fost executate studii pentru determinarea clasei de calitate de catre OJSPA Dambovita.

BIODIVERSITATEA

Prin biodiversitate se intelege varietatea de expresie a lumii vii, specii de plante (flora), animale (fauna), microorganisme. Valorile biodiversitatii fac parte integranta din patrimoniul natural care, in contextul dezvoltarii durabile, trebuie folosit de generatiile actuale fara a mai periclita sansa generatiilor viitoare de a se bucura de aceleasi conditii de viata. Biodiversitatea reprezinta o particularitate specifica a planetei noastre, care asigura functionalitatea optima a ecosistemelor, existenta si dezvoltarea biosferei in general. De aceea, biodiversitatea este „o polita de asigurare a mediului” ce favorizeaza capacitatea de adaptare a acestuia la schimbarile cauzate de orice activitate umana distructiva.
Conservarea biodiversitatii reprezinta in perioada actuala una din problemele importante la nivel international. Insa, in ultimul timp, problema conservarii biodiversitatii la nivel de ecosisteme, specii, populatii si chiar la nivel de gene devine din ce in ce mai acuta din cauza intensificarii impactului uman asupra biosferei. In acest context, mentinerea biodiversitatii este necesara nu numai pentru asigurarea vietii in prezent, dar si pentru generatiile viitoare, deoarece ea pastreaza echilibrul ecologic regional si global, garanteaza regenerarea resurselor biologice si mentinerea unei calitati a mediului necesare societatii.

VEGETAȚIA
Pe teritoriul satelor comunei se intalnesc o gama larga de pomi fructiferi si anume: piersic,cais, pruni, meri,peri, ciresi, visini,corcodusi, gutui.
De asemenea se intalneste subarboret reprezentat din specii ca: macesul(Rosa canina), porumbarul (Prunus spinosa), paducelul (Crataegus monogina), lemnul cainesc (Ligustrum vulgare).
Speciile caracteristice pasunilor sunt: paiusul (Festuca sulcata), laptele cucului (Euforbia garadiana), coada soricelului (Achileea milefonium), rogojul (Carex), colilia (Stipa) , pelinita (Aremisa), trifoiul marunt (Medicago lupulina).
In culturile agricole apar plante invazive: volbura (Convolvulus arvensis), albastrita (Centaurea Cianus), neghina (Agrostema githago), piciorul cocosului (Ranunculus acer), pirul gros (Cynodon dactylon), palamida (Cirsium arvense), macul (Papaver rhoeas), mohorul (Setaria viridis), stirul (amaranthus retoflexus), rapita (Sinapis arvensis), zamosita (Hibiscus ternatus).
In zonele depresionare, umede pot fi intalnite plante hidrofile: stuful (Phragmites communis), piperul broastei (Polygomun hidropiper), pipirigul (Scirpus Sp.).

FAUNA
Fauna comunei este reprezentată de următoarele specii semnificative:
rozatoarele, cel mai reprezentativ fiind popandaul,soarecii de camp,harciogul, iepurele de camp.
• animalele de prada ca: vulpea, dihorul,viezurele.
• dintre pasarile ce constituie un vanat pretios se regasesc:prepelita, potarnichea, fazanul
Pe teritoriul comunei Comișani nu sunt declarate arii naturale protejate de interes național sau situri Natura 2000, dar în imediata vecinătate a comunei se află Rezervația de Zimbri Neagra.